Propun aceste “workshop”-uri pentru a ii scoate din casa pe cei mici si pe cei mari. Desi nu sunt tata de mult timp (2 ani si jumatate) am avut ocazia sa interactionez cu copii prietenilor mei si ai prietenilor lor. Mai toti parintii sunt ingrijorati ca, copii lor stau prea mult cu ochii in ecran (telefon, tv sau laptop), ca nu se mai joaca pe afara pentru ca nu au cu cine, ca sunt ghebosi de la uitatul in telefon sau ca racesc imediat cum ies afara. Totodata, acest comportament “modern” al copiilor de azi, duce la energie fizica neconsumata, care aduce la randul ei diverse tulburari (manie, frustrare, suparare, etc). Daca la toate acestea mai adaugam si timpul limitat pe care il au parintii la dispozitie pentru a se implica in a se juca cu copilul, nu reusesc sa intrevad un viitor minunat. In timp ce nu putem schimba cauzele sociale care au dus la aceste efecte asupra copiilor, putem sa avem un cuvant de spus cum sa gestionam aceste efecte.

Aceste sesiuni de joaca sunt menite sa ajute cu mai toate problemele de mai sus. Vom incerca impreuna sa antrenam copii la joaca, sa faca miscare, sa transpire si sa gafaie, cum faceam si noi odata. Isi mai aduce aminte cineva, ca cea mai mare pedeapsa care ni se putea da, era sa nu ai voie sa iesi afara la joaca? Inca nu s-a ajuns sa fie invers, dar daca se continua asa, cred ca acolo se va ajunge si va fi prea tarziu pentru majoritatea copiilor.

Metoda pe care vreau sa o folosesc, implica Systema, o arta martiala desi veche, mai putin cunoscuta. Pentru a va face o idee puteti gasi filme si descrieri aici pe site, pe You Tube, Google, etc. La asta ma pricep cat de cat, asa ca de aici vreau sa incep. In trecut se incepea cu copii de la 5 ani, “antrenati” prin joaca de ai lui (tatal si fratii in general, pentru ca mama avea o gospodarie de tinut). Usor, usor, instruiau copilul in tot felul de scapari din tot felul de situatii: oameni, caini, animale salbatice, supravietuirea pe camp sau in padure, pescuitul si vanatul cu capcane, etc. La varsta de 9 ani baietii erau dusi departe de casa (in jur de 100 km) si erau lasati acolo cu un cutit si o bucata de sfoara (fara apa sau mancare) pentru a se intoarce acasa pe drumuri laturalnice, ferindu-se de oameni. Cand ajungeau acasa (uneori si dupa o saptamana) li se spunea barbati. Desigur, nu mai traim acele vremuri, iar un astfel de antrenament in zilele noastre nu numai ca ar fi deplasat dar si inutil. Insa putem sa facem copii un pic mai caliti, mai rezistenti, mai descurcareti in jungla urbana.

Impreuna ne vom juca si noi cu ei, in masura in care putem sau ne accepta. O parte dintre parinti vor fi cu copii, celalata ne vom juca intre noi, vom discuta si vom vedea ce ar fi mai interesant sa le aratam copiilor.  Dupa ce obosesc un pic copii, putem sa ii atragem cu exercitii simple si antrenante de scapari la imbranciri, care sunt cele mai comune atunci cand copii au disensiuni si se trece de la vorba la fapta. Noi vom fi exemplul lor, iar ei il vor urma. Vom trece la prinderi (prize), piedici, rostogoliri si mai tot ce vor ei sa descopere.

Sper ca fiecare sesiune sa dureze in jur de 3 ore, daca ne intalnim pe la 10, sa plecam in jur de 13 la masa. As face asta de 2 ori pe luna. Sunt deschis la sugestiile dumneavoastra, asa ca haideti sa discutam.