Systema, arta martiala ruseasca
Scurt istoric
Systema, Sistemul adica, este o arta martiala ruseasca. Ea
atinge laturile fizice, psihice si spirituale ale
practicantului. Originile sale nu sunt pe deplin cunoscute, dar
ea a fost rezervata trupelor de eliita ale armatei. Acestea au
dezvoltat propriile metode de aparare impotriva unei diversitati
de arme, tactici, superioritati numerice, in conditii geografice
si meteorologice variate. Inca din secolul al X-lea, copiii erau
invatati sa supravietuiasca in conditii ostile si sa se lupte
corp la corp, cu mai multi adversari sau impotriva armelor. Ei
se intalneau la sarbatori si balciuri unde aveau loc intreceri
de lupta, tocmai pentru a se pregati pentru vremurile de razboi.
Acest stil a fost creat sa fie versatil, adaptabil, imprevizibil
si capabil a se mula pe fiecare practicant dupa calitatile si
limitarile sale. Natura sa este libertatea miscarii, neexistand
procedee standard care sunt aplicate in situatii generice, ci
din contra, se bazeaza pe spontaneitatea si unicitatea actiunii
si raspunsului fiecaruia dintre noi. Acest stil a continuat sa
evolueze pentru a face fata unei largi palete de cotropitori
de-a lungul istoriei. Instaurarea regimului comunist in Rusia a
limitat accesul la Systema pentru marea masa a populatiei.
Artele martiale traditionale rusesti au fost rezervate numai
unor grupuri de elita ale regimului - trupele speciale Spetsnaz,
spre exemplu. La inceputul anilor 90, dupa caderea regimului
comunist, Systema a devenit accesibila din nou oamenilor de
rand.
Miscarea Naturala
Systema are la baza miscarea naturala, caracteristica fiecaruia
in parte si dictata de fizicul si psihicul fiecaruia. Atunci
cand o stapanim, mintea inceteaza sa interfereze cu orice
decizie care ne face sa scapam de pericol, lasand astfel
inteligenta corpului (o notiune necunoscuta in general) sa aiba
grija de noi. Cu mintea scoasa din ecuatie, corpul reactioneaza
ghidat de propriul "creier", daca vreti. Imaginati-va un om
scund si indesat care trebuie sa se confrunte cu unul inalt si
slab. Poate o sa spuneti ca unul va face fata mai bine decat
altul conflictului, bazat numai pe propriile conceptii. Sau sunt
amandoi egali ca sanse? Raspunsul Systemei este "Da!". Fiecare
are resurse limitate doar de propria perceptie. De exemplu, cel
scund are masa mai mare concentrata mai jos si poate sa se apere
folosind adversarul de la mijloc in jos. Cel inalt poate sa tina
mai usor la distanta adversarul si sa il manipuleze de la cap in
jos. Miscarea naturala este scaparea corpului din fata
pericolului, aici incluzand si atacul ca pe o scapare. Orice
amenintare, fie ea cu pumnul, piciorul, cotul, genunchiul,
capul, cutitul, bata, lantul sau orice alta arma, poate stimula
corpul in a gasi o scapare dintr-o infinitate de variante.
Pentru a ne gasi miscarea naturala, trebuie sa intelegem cum ne
reactioneaza propriul corp la amenintare, iar asta se face prin
expunere la cat mai mult contact controlat in diverse situatii.
Destul de repede, corpul devine mai relaxat la contact si
gaseste scaparea ideala pentru contact minim sau deloc. Pe
masura ce corpul invata sa se apere singur, mintea va interveni
din ce in ce mai rar, ajungand sa nu mai stanjeneasca miscarea
naturala.
Pozitia corpului
In Systema, pozitia corpului inaintea conflictului este aproape
imperceptibil schimbata fata de pozitia sa normala. Spatele este
drept pentru a oferi stabilitate si usurinta in respiratie.
Linia umerilor ramane mai tot timpul paralela cu linia
soldurilor pentru a nu torsiona coloana. Genunchii sunt usor
flexati pentru o usoara deplasare pe teren, dar nu atat de
flexati incat sa previna adversarul ca suntem in pozitie de
lupta. Caracteristic Systemei ca pozitie a corpului este
pelvisul scos inainte, astfel incat curbura lombara a coloanei
sa dispara. Asta ne ajuta sa ridicam genunchii mult mai usor
pentru a lovi cu ei sau cu picioarele. Bratele sunt relaxate si
nu au o pozitie fixa, ele fiind tinute ca si cum am sta de vorba
cu cineva si am gesticula natural. Nu exista garda sau pumni
stransi care sa ne dea de gol ca suntem pregatiti. In mod ideal,
limbajul corpului nostru dinaintea conflictului nu trebuie sa
fie mult diferit de limbajul corpului in stare normala. Odata
intrati in conflict, pozitia mentine principiile descrise mai
sus, insa capata amploare sau economie de miscare dupa cum o
cere situatia sau dupa cum decidem sa o folosim (lent, violent,
pentru a imobiliza sau proteja, etc)
